Aroma de asfalt. Pana la urma e iarba cu chimicale. Si am tras din ea incercand sa nu ma fac vazut. Toti il plangeau pe cel in urma caruia mergeam. Am fost la inmormantare astazi. Ma uitam in jur si ma gandeam la strabunii nostri, la daci. Ei plangeau la nastere si se bucurau la deces. Erau un grup de pesimisti cu bascalii ciudate, dar un popor ganditor. Poate aveau dreptate. Eu vedeam ceea ce se dorea a fi o exprimare a suferintei cauzata de pierderea omului in urma caruia mergeam. Am mai intalnit un grup ca noi aproape de final(acum sunt vecini). Parca mai tare ma deprima mortul celalalt. Am terminat tigara si am plecat...oricum nu cunosteam pe nimeni de acolo...iesisem doar la o tigara cand cineva din grupul cu pricina mi-a cerut un foc...asa ca i-am urmat. Inmormantarile ne invata multe...
Din colectia de poezii pun azi una in ton cu atmosfera:
Balada mortului
De ma intorc in cripta-mi
Si ma sucesc jenat
E pentru ca nu vine
Boul cel asteptat
Si bate vantul rece
Imi intra printre placi
Si peste piele-mi trece
Si printre ai mei floci.
Si palmele sa-mi frec,
Sa fie iar caldura,
Dar nu mai pot sa misc
Cu fundul pus sub gura
Scuipand viermii din gauri,
Incep a ma ruga
Pentru boul cu sapa
Care m-a pus asa
Si intestinul putred
Patruns de drosofile
Sa se scoale de-a pururi
Si sa cada-n nestire...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu